Elevi / Parinti | Inspectoratul Scolar Judetean Constanta

Renumita profesoară de chimie, Mariana Doicescu, s-a născut pe 18 februarie 1948, în Constanţa. În 1966 a absolvit Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân” Constanţa, iar în 1972 Facultatea de Chimie a Universităţii Bucureşti. Cariera didactică şi-a început-o în acelaşi an ca profesor titular la Grupul Şcolar „Lazăr Edeleanu” Năvodari unde a asigurat şi un management eficient în perioada 1986-1989. În perioada 1984-2005, a fost metodist al Inspectoratului Şcolar Judeţean Constanţa, precum şi membră a brigăzilor de inspecţii frontale şi tematice ale ISJ Constanţa şi ministerului de resort. În perioada 2000-2008, a fost profesor titular la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân”. Din 2004 şi până 2011 a fost profesor pregătitor al elevilor olimpici de la Liceul Internaţional Constanţa.

De-a lungul carierei sale didactice a obţinut cu elevii de la clasă rezultate remarcabile, Premiul I şi II la concursurile şi olimpiadele de chimie, atât la nivel judeţean, cât şi la nivel naţional. De asemenea, în 2003, 2004 şi 2006 a fost membru al Comisiei Centrale din cadrul Olimpiadei Naţionale de Chimie, iar în 2002 şi 2005 a fost membru al comitetului de organizare şi pregătire al olimpiadelor naţionale de chimie, desfăşurate la Constanţa. În plus, în perioada 2001-2006 a elaborat programe analitice pentru clasele VII-XII şi bibliografia necesară elevilor şi profesorilor la Centrul Regional pentru Tinerii Capabili de Performanţă Constanţa.

În privinţa diplomelor şi distincţiilor primite, se pot remarca Diploma şi medalia „Meritul pentru învăţământ în Grad de Cavaler şi Medalia „Meritul pentru învăţământ clasa I” – 2004, Diploma de excelenţă din partea MEC pentru activitatea de pregătire a elevilor participanţi la Olimpiada Naţională de Chimie – 2001-2006, Diploma de Excelenţă din partea ISJ în semn de recunoştinţă pentru ilustra carieră didactică – 2006 şi Diploma de Excelenţă din partea Facultăţii de Chimie, Universitatea Politehnică Bucureşti pentru activitatea de pregătire a elevilor participanţi la Concursul Naţional „C.D.Neniţescu” – 2004-2011. Ultimul rezultat obţinut este Premiul „Lyceum” al Societăţii de Chimie din România pentru contribuţia adusă la promovarea chimiei în România, 19 decembrie 2011 şi Medalia „Constantin Istrati”.

Reporter: Când v-aţi decis să deveniţi profesor de chimie şi cum a evoluat această decizie în timp?

Mariana Doicescu: După absolvirea Facultăţii de Chimie din cadrul Universităţii Bucureşti, am ajuns profesor de chimie, prin repartiţie ministerială, la Grup Şcolar „Lazăr Edeleanu” Năvodari, fiind cea mai apropiată catedră de chimie din judeţ. Era un liceu foarte căutat patronat de cele două combinate chimice, Petromidia şi USAS Năvodari. Acolo mi-am început cariera didactică. Pot spune că din generaţia mea foarte mulţi colegi au îmbrăţişat această vocative, întrucât am avut profesori de la care să învăţăm să devenim dascăli. În acest sens pot menţiona aici pe soţul meu, Mircea Doicescu la chimie, Petre Raicopol la matematică, Gheorghe Mugioiu la limba franceză, iar la facultate pe Marieta Brezeanu, Tatiana Oncescu, Ion Negoiu, Eugen Segal, Angela Krizea, Dana Marinescu s.a.

Reporter: De mică aţi iubit chimia sau pasiunea pentru aceasta a venit pe parcurs?

Mariana Doicescu: La începutul anilor ’90 a fost un val pentru disciplinele chimie, inginerie chimică. A fost o decizie a mea, nu am avut un model în acest sens. Nu m-am gândit niciodată că salariile au fost sau vor fi mici în învăţământ. Mi-a plăcut pur şi simplu să dau şi altora ceea ce am acumulat eu în timp.

Reporter: Privind retrospectiv, ce a însemnat pentru dumneavoastră să fiţi profesor de chimie la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân”?

Mariana Doicescu: Cam târziu am devenit titulară la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân”, dar, până în anul 1992 şi cu mult înainte, lotul judeţean al olimpicilor din Constanţa se pregătea la Liceul de Chimie, actualul Liceu „Lazăr Edeleanu” din Năvodari, întrucât aveam aici cinci laboratoare de chimie, bine dotate, funcţionale. În perioada 1993-1994, am pregătit-o pe eleva Veronica-Rosemarie Nicolae, elevă la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân”, care a obţinut Premiul I la Olimpiada Natională de Chimie şi Premiul Special pentru cea mai buna lucrare practică de laborator intrând astfel în lotul lărgit. În toamnă, domnul director Dumitru Ţifrea, directorul Colegiului Naţional „Mircea cel Bătrân” m-a cerut în interesul învăţământului, detasată la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân”. De atunci şi până în anul pensionării am avut rezultate notabile la concursuri si olimpiade.

Reporter: Cum aţi descrie perioada petrecută în calitate de director al Grupului Şcolar „Lazăr Edeleanu” din Năvodari? Cu ce realizări vă puteţi mândri?

Mariana Doicescu: Clădirea şi, în general, dotarea celor 5 laboratoarelor le-am realizat împreună cu colegii mei din anul 1975. Ca director am întâlnit un colectiv foarte bun, deja format. Cel mai mult ne-a unit grija pentru elevi. În 1986-1989 aveam trei mii de elevi: liceu, seral, şcoală de maiştri, şcoală profesională, profil chimie, mecanică şi electrotehnică, trei internate şcolare şi un pavilion cu 10 ateliere. Visul meu a fost să fac într-o hală tehnologică împreună cu inginerele mele chimiste o miniuzină de fabricare a parfumurilor româneşti, lucru ce nu s-a putut realiza.

Reporter: Puteţi să ne vorbiţi despre o experienţă pozitivă şi un moment dificil din cariera dumneavoastră de profesor?

Mariana Doicescu: Mă bucuram de fiecare dată când elevii mei şi cei ai judeţului Constanţa se întorceau cu rezultate bune de la olimpiadele naţionale. Pregătirea cu elevii o făceam în laboratoarele de la Liceul „Lazăr Edeleanu” (fostul liceu de Chimie) din Năvodari, la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân” si la Facultatea de Chimie, Universitatea „Ovidius” Constanţa. Când intram în laborator parcă uitam de tot. Am avut an de an rezultate la nivel înalt cu elevi de excepţie. Momente dificile nu cred că au fost.

Reporter: Cum era atmosfera la clasă cu elevii? Cum receptau elevii lecţiile dumneavoastră?

Mariana Doicescu: Ei erau nevoiţi să înveţe pentru că, până în 1990, elevii de la profilul chimie susţineau examen de admitere, treapta a doua, atât la chimie, cât şi la matematică. Concurenţa era fantastic de mare. Practic, era un examen care decidea viitorul lor: ori mergeau la liceu, ori la şcoală profesională. La clasele unde eram eu dirigintă, din 28 de elevi reuşeau în proporţie de 23 de elevi. Pregătirea lor se făcea doar în şcoală. După orele de curs făceam pregătire cu ei, iar efortul meu era răsplătit în aşa fel încât un număr cât mai mare de elevi să ajungă în treapta a doua. Mă întâlnesc şi acum cu foşti elevi pe stradă sau pe la aniversări de 10,15 ani şi încă îşi mai aduc aminte de lecţiile mele de chimie.

Reporter: La clasă aţi fost un profesor intuitiv? Dacă da, cum descopereaţi talentele?

Mariana Doicescu: La Năvodari primul meu olimpic a fost de la şcoală profesională. Cei mai mulţi îi aveam de la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân”. Era o atracţie reciprocă. În anul 1993, primul meu an detaşat la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân”, am descoperit într-o clasă modestă un elev foarte ambiţios şi dornic să înveţe chimie, Lungu Florin, în prezent medic în Bucureşti, iar pe lângă el încă alţi 10 medici din aceaşi clasă. Pe ceilalţi i-am descoperit în timp. A fost ceva normal să-i pregătesc şi să iasă chimia din anonimat, mai ales, după Revoluţie.

Reporter: De-a lungul anilor v-au trecut prin mână numeroase generaţii de elevi. Puteţi să ne daţi câteva nume cu care vă mândriţi că le-aţi fost profesor?

Mariana Doicescu: De la „Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân” pot menţiona pe Lungu Florin, Rotaru Nicoleta, Mutu Marius, Alexandru Mircea, Niţu Adrian, Nicolae Averina, Luca Oana-Raluca, Curban Gazi-Edvin, Nica Vlad, Mandes Leonard, Tofolean Ioana Teodora, Lungu Cristina, iar de la Liceul International Ioana Aanei, David Romeo, Gyorgy Romuald, Iacomi Paul, Memet Sevda, Mocanu Bianca, Stoian Andreea, Anastase Diana şi Scurtu Lucian.

Reporter: Ce ne puteţi spune despre performanţele elevilor pe care i-aţi format şi despre succesul lor profesional?

Mariana Doicescu: De exemplu, am câţiva elevi de la Grupul Şcolar „Lazăr Edeleanu” din Năvodari: Stoian Cati în prezent profesoară de chimie, Semaghiul Birghilă – conf. univ.dr la Facultatea de Chimie din cadrul Universitaţii „Ovidius” Constanţa, Bunea Alberta Grety – profesoară de chimie la Colegiul Naţional de Arte „Regina Maria”, Valentina Albu – profesoară de chimie la Liceul Teoretic „Traian”, iar de la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân” – Nicoleta Chira, în prezent conf.univ.dr. Facultatea de Chimie organică Politehnică Bucureşti, medici, cercetători şi profesori de pe alte meleaguri şi medici rezidenţi dr. Ardeleanu Laura şi Miriţă Ionela, absolventi ai Colegiului Naţional „Mircea cel Bătrân”. Toţi cei menţionaţi sunt foşti elevi, olimpici la chimie.

Reporter: Dacă aţi fi din nou la început de drum şi aţi avea 18-19 ani, aţi lua exact aceleaşi decizii de până acum? Adică, în ziua de azi, aţi fi fost acelaşi profesor de chimie pe care noi toţi îl cunoaştem?

Mariana Doicescu: Tot chimia aş alege, nu ştiu să fac altceva.

Reporter: În ce măsură erau elevii de acum 10, 20 de ani mai pregătiţi decât cei din ziua de astăzi?

Mariana Doicescu: Erau mai respectuoşi şi cu mai mult bun simţ. Respectau actul didactic, respectau profesorul. Familia se implica mult mai mult în educaţia copilului.

Reporter: În ceea ce priveşte relaţia profesor-elev, ce ne-aţi putea spune în privinţa generaţiilor actuale? Observaţi schimbări radicale din punctul de vedere al mentalităţii şi disciplinei?

Mariana Doicescu: Nu am avut probleme în acest sens. Depinde foarte mult de profesor. Elevul dacă vede în faţa lui un profesor foarte bine pregătit, nu are cum să nu-i soarbă cuvintele din gură şi să nu-l respecte.

Reporter: Cum credeţi că ar trebui să arate o şcoală în care elevii să vină cu plăcere şi de plăcere?

Mariana Doicescu: O şcoală trebuie să fie foarte curată atunci elevul respectă ordinea şi disciplina.

Reporter: Care credeţi că ar trebui să fie calităţile esenţiale ale unui viitor profesor?

Mariana Doicescu: Mai mult drag pentru elevi şi pentru învăţământ. Nu sunt de acord cu ceea ce ne-au etichetat alţii că şcoala românească scoate doar tâmpiţi. E cea mai mare jignire. Nu pot să admit aşa ceva, eu care sunt un produs al şcolii româneşti.

Reporter: În opinia mea şi a multor dascăli, elevi şi părinţi sunteţi un model de profesor demn de urmat. Ne puteţi dezvălui care sunt principiile după care v-aţi ghidat în viaţă?

Mariana Doicescu: Am făcut ceva normal ceea ce am văzut la profesorii mei, şi în liceu şi la facultate. Fiind mentorii mei am încercat să mă ridic la nivelul lor.

Reporter: Ce sfaturi le-aţi da tinerilor dascăli sau celor care se pregătesc să urmeze o carieră în domeniul învăţământului?

Mariana Doicescu: Sfaturi nu se pot da. Să caute şi ei să facă mai bine decât au făcut mentorii lor. O continuă învăţare şi perfecţionare.

N.B: Mulţumim profesoarei de chimie, Mariana Doicescu, pentru interviul acordat.

[scrollGallery id=53]

Minută şedinţă, 31.10.2013

[gview file=”https://isjcta.ro/wp-content/uploads/2013/11/Minuta-sedinta-31.10.2013-1-2.docx”]

20 Nov 2013 ISJ Constanta

0 comentarii Anunturi Elevi / Parinti

Interviu cu profesorul de matematică Andrei Gheorghe

15.11.2013

Pentru a vedea înregistrarea video, accesaţi link-ul:

http://www.youtube.com/watch?v=Y691cxj-OIo

Reputatul profesor de matematică, Andrei Gheorghe, s-a născut pe 12 august 1942, în satul Lunca, judeţul Tulcea. A absolvit Liceul din Babadag obţinând în clasa a XI-a, locul I la matematică şi Premiul Special la Olimpiada naţională de matematică. A urmat apoi cursurile Facultăţii de Matematică, Universitatea „Bucureşti”. Cariera didactică şi-a început-o în anul 1967 ca asistent la Institutul de Marină, Constanţa, iar din anul 1970 a intrat ca profesor de matematică la Liceul Energetic din Constanţa. În perioada 1985-1990 a fost inspector de matematică la Inspectoratul Şcolar Judeţean Constanţa, iar din 1990 până în 1993 a deţinut funcţia de inspector şcolar general al ISJ Constanţa. Totodată, în perioada 1992-2001, a fost lector universitar la Universitatea „Ovidius” Constanţa unde a predat cursul şi seminarul „Metodica predării matematicii”. Din anul 1993 şi până în 2010, anul pensionării a predat matematica la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân”, Constanţa.

Pe lângă activitatea didactică a avut şi una politică – de parlamentar în Camera Deputaţilor precum şi de membru al Comisiei de Învăţământ „Ştiinţă şi Sport”, perioada 1996-2000. De asemenea, a fost şi membru al Biroului Naţional al Societăţii de Ştiinţe Matematice, compus din 11 membri. Ca deputat a iniţiat şapte proiecte legislative alături de alţi colegi parlamentari şi a avut peste 40 de intervenţii parlamentare.

Este autor şi coautor al unui număr de 28 de cărţi de specialitate – manuale şi culegeri de matematică. De asemenea, şi-a întregit activitatea publicistică cu lucrări susţinute în cadrul conferinţelor ştiinţifice organizate la Universitatea „Ovidius” Constanţa.

A fost vicepreşedinte al comitetului de organizare a Olimpiadei internaţionale de matematică, Bucureşti, 1999. A fost membru al comitetului de redacţie al Gazetei matematice, 2005-2008, seria A şi 2008-2011, seria B. În prezent, este membru de onoare al comitetului de redacţie al Gazetei de matematică.

În privinţa diplomelor şi distincţiilor primite, se pot remarca, distincţia de „Profesor Evidenţiat” – 1981, Diploma şi medalia „Meritul pentru învăţământ” – gradul de Cavaler – 2004, Diploma „Gheorghe Lazăr”, clasa I, 2006, Diploma de excelenţă pentru întreaga activitate – 2010 precum şi cinci medalii jubiliare obţinute la diferite aniversări.

Reporter: Ce v-a determinat să deveniţi profesor de matematică? De mic aţi iubit matematica sau pasiunea pentru aceasta a venit pe parcurs?

Andrei Gheorghe: Iniţial, ca elev de gimnaziu îmi plăceau istoria şi literatura, pasiune venită de la bunicul meu care era preot în sat, însă, mai târziu, profesorul meu de matematică, Corneliu Zidăroiu, mi-a zis că am aptitudini deosebite pentru matematică şi atunci am decis să mă prezint la cercuri. Din acel moment am apărut ca „rezolvitor” în Gazetă şi aşa am început să cred că pot face ceva în matematică. Consider că matematica e un fel de a fi şi, totodată, viaţa mea îmi este întreţinută de matematică şi nu contenesc să mă minunez mereu de lucrurile deosebite pe care le întâlnesc în diferite publicaţii de specialitate. Din acest punct de vedere cred că un profesor adevărat trebuie să se minuneze măcar o dată pe săptămână de lucrurile noi pe care le întâlneşte ceea ce presupune că el trebuie să studieze permanent.

Reporter: Privind retrospectiv, ce a însemnat pentru dumneavoastră să fiţi profesor de matematică la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân” din Constanţa?

Andrei Gheorghe: În primul rând, întâlnirea cu elevii deosebiţi, pasionaţi de matematică cu care am putut lucra la un nivel destul de ridicat. La Liceul Energetic am avut olimpici naţionali ca Vlada Marin, în prezent conferenţiar universitar doctor în informatică, Universitatea „Bucureşti, Anton Dumitru, profesor la Liceul „Ovidius” Constanţa, Naum Constantin, profesor de matematică în Australia ş.a, însă la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân” din Constanţa am întâlnit mai mulţi elevi iubitori de matematică. Aveam clase unde participau aproape jumătate dintre elevi la cerc ceea ce pentru mine era o plăcere deosebită să mă văd cu ei şi să pot lega un dialog înalt la nivelul matematic. De asemenea, la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân” am avut colegi de matematică cu care am lucrat şi am colaborat foarte bine, Caragea Constantin, Ene Viviana, Ion Cucurezeanu, Gheorghe Bordea, Nelu Chichirim şi studentul Andrei Velicu. Împreună am publicat, de-a lungul timpului, mai multe cărţi. Cu ei am putut face o echipă şi am putut să publicăm cărţi apreciate pe plan naţional. În acest sens, ultima carte a fost lansată la Olimpiada naţională de matematică de la Braşov, 2013 şi prezentată de profesorul universitar Radu Gologan, preşedintele Societăţii de Ştiinţe Matematice, şi de vicepreşedintele, prof. univ. dr. Vladimir Boscov.

Reporter: Dacă aţi fi din nou la început de drum şi aţi avea 18-19 ani, ce decizie aţi lua? Aţi alege să fiţi tot profesor de matematică?

Andrei Gheorghe: E greu să mă gândesc dacă aş fi putut face altceva. Probabil aş fi ales să fac cercetare în matematică.

Reporter: Puteţi să ne vorbiţi despre o experienţă pozitivă şi un moment dificil din cariera dumneavoastră de profesor?

Andrei Gheorghe: Experienţele pozitive au fost succesele elevilor mei, Ion Berbec, Anton Ramona, Monica Secăreanu, Andrei Velicu, Cocalea Andrei, Monica Păun ş.a , şi apoi cărţile apreciate de cei mai buni profesori din ţară.

Un moment dificil a fost atunci când nu am mai fost primit la Liceul din Babadag timp doi ani de zile (bunicul meu fiind preot cu casă confiscată, care s-a făcut CAP, iar celălalt bunic al meu Andrei Gheorghe a fost membru PNŢCD şi a fost închis în perioada 1949-1953). Mi-a fost greu să trec peste acest moment şi am decis atunci să învăţ din furie pentru a scăpa de situaţia pe care o aveam la ţară. În fiecare vară munceam câteva luni la fostele cooperative agricole de producţie. Am făcut acest lucru până în anul al IV-lea. Abia aşteptam să merg la facultate, pentru că acolo mâncam două feluri de mâncare şi mult mai bine decât acasă.

Ca inspector de matematică şi în calitate de inspector şcolar general m-am confruntat cu răutăţile şi mărşăviile unor profesori şi, nu în ultimul rând, cu invidia răutăcioasă a câtorva colegi. Dincolo de toate acestea, nu am purtat niciodată ranchiună şi invidie faţă de alţi colegi. Am trăit seninătatea vieţii şi am căutat să ocolesc pe cât era posibil răutăţile din jurul meu. La Inspectoratul Şcolar am găsit şi oameni de valoare deosebiţi cu care am colaborat foarte bine, dar şi trădători.

Reporter: Cum se desfăşurau orele de matematică, la clasă, cu elevii dumneavoastră?

Andrei Gheorghe: Am considerat întotdeauna că meseria de profesor este una pe care trebuie să o faci din plăcere şi mă simţeam întotdeauna bine în clasă alături de elevii mei. Un profesor trebuie să fie, totodată, şi puţin actor. Lecţia trebuie să se desfăşoare nu doar sub imperiul întrebărilor puse de profesori, ci şi stimularea întrebărilor puse de elevi este importantă. Au fost situaţii în care întrebările elevilor mă puneau pe gânduri, fie asupra lecţiei, fie asupra unor probleme de matematică. De multe ori puneam note de 10 pentru întrebări. Mai târziu am considerat că trebuie să existe şi exigenţă şi colaborare la ore precum şi momente de iertare a unor mici situaţii. Deseori un elev iertat poate fi un elev câştigat. De exemplu, mi se întâmpla să am la clasă elevi mai rebeli, mai zvăpăiaţi care nu învăţau deloc la matematică, dar în momentul în care le-am zis, într-o glumă, că ei pot avea aptitudini, dar nu vor să înveţe şi iertându-i de câteva ori, i-am simţit îndatoraţi şi porniţi să-mi dovedească că pot fi şi buni, ceea ce s-a şi întâmplat.

Reporter: V-aţi implicat permanent în pregătirea elevilor performeri pentru diverse concursuri şi olimpiade? Ce premii importante au obţinut elevii coordonaţi de dumneavoastră?

Andrei Gheorghe: Făceam pregătire suplimentară cu toată clasa şi cercurile speciale le organizam sâmbăta. În fiecare an am avut participanţi la Olimpiada naţională de matematică. Într-un an, am avut la Liceul Internaţional cinci elevi la Olimpiada naţională, iar în 2001 am avut şase elevi la etapa naţională a olimpiadei. Întodeauna am avut rezultate remarcabile cu elevii mei mai sus menţionaţi, cum ar fi Premiul I, Premiul al II-lea ceea ce m-a bucurat foarte mult. Îmi pare rău că din păcate, în prezent, pregătirea de excelenţă a multor elevi nu este făcută în mod organizat şi cu profesorii cei mai buni. Din acest punct de vedere foarte mulţi elevi sunt pierduţi pentru performanţă şi câştigaţi de lucruri mai simple. Chiar şi anul trecut am pregătit un grup de elevi de la Liceul Internaţional de Informatică, întrucât am fost solicitat în acest sens. M-am întrebat întotdeauna de ce societatea nu îi foloseşte pe acei profesori pensionari buni care încă mai pot face ceva.

Reporter: Aţi sprijinit şi aţi ajutat elevi proveniţi din casele de copii sau familii defavorizate din localităţi precum Negru Vodă, Băneasa, Comana, Dobromir, Ostrov, Oltina s.a. În ce au constat aceste acţiuni?

Andrei Gheorghe: Mi-a venit ideea de a-i ajuta pe acei elevi văzând situaţiile în care trăiau. Îi ajutam cu haine, rechizite şi cu tot ceea ce puteam. Am făcut aceste acţiuni şi după anii `90, pentru că atunci primeam şi multe ajutoare din străinătate – Franţa, Belgia. Am întâlnit copii care mergeau cu aceeaşi încălţăminte la şcoală. De exemplu, în satul Tătaru, o familie cu şapte copii nu avea cu ce să se ducă la şcoală. Cei mari îşi schimbau încălţămintea între ei, iar cei mici nu aveau cu ce să meargă. Am mers la ei cu o dubă cu haine, îmbrăcăminte şi încălţăminte. Nu-şi găseau cuvintele să-mi mulţumească pentru ajutorul acordat.

Reporter: Ce credeţi că v-a recomandat ca membru în Comisie pentru elaborarea şi redactarea subiectelor pentru olimpiadele şi concursurile şcolare?

Andrei Gheorghe: În primul rând, competenţa şi, în al doilea rând, ştiau că sunt un om cinstit. Am redactat subiecte şi înainte de `89, în comisii restrânse. Am fost timp 20 de ani membru la Olimpiada naţională de matematică. Am fost în comitetul de redacţie al Gazetei de matematică, seria A, profesor şi apoi am fost membru al redacţiei Gazetei de matematică, seria B pentru elevi, iar din 2011 am rămas membru onorific al Gazetei de matematică. Pot spune despre această Gazetă că este una dintre cele mai vechi gazete de matematică din lume. De obicei, în Gazetă apar cei mai renumiţi profesori de matematică, se publică articole, probleme, noutăţi şi se adresează elevilor şi profesorilor de matematică. Din păcate, România e mai puţin căutată.

Reporter: Cum aţi descrie perioada în care aţi fost inspector şcolar general al Inspectoratului Şcolar Judeţean Constanţa? Cu ce realizări vă puteţi mândri?

Andrei Gheorghe: A fost cea mai grea perioadă în care nu mi-am putut lua concediu decât în ultimul an. Peste 3.000 de cadre didactice au fost titularizate şi au fost revizuite unele nedreptăţi care se făceau de ani de zile. Peste 20 de cadre didactice au primit apartamente din partea Primăriei Constanţa. În perioada aceea am fost în Comitetul de înfiinţare a Universităţii „Ovidius” Constanţa şi i-am ajutat cu spaţii pentru cazarea studenţilor şi pentru înfiinţarea Facultăţii de Medicină, cedând şcoala din Piaţa Chiliei. Am întărit controlul şi exigenţa inspectorilor, am reuşit să fac o echipă de oameni foarte competenţi apreciată şi la nivelul Ministerului Educaţiei. În cei patru ani de zile, am organizat Olimpiada naţională de matematică, Balcaniada de matematică a VIII-a şi prima ediţie a Balcaniadei de informatică din Constanţa. Am înfiinţat un ziar al învăţământului judeţului Constanţa numit „Dynamis”. Am construit trei şcoli noi cu fonduri din străinătate, Liceul Teoretic „Callatis” Mangalia, Liceul Teoretic „Lucian Blaga” Constanţa, Colegiul Tehnic „Energetic” Cernavodă cu ajutorul Ministerului Energiei şi mai era în proiect un liceu la Năvodari care nu a fost finalizat, întrucât primarul nu ne-a acordat teren. Am înfiinţat Liceul „G.Călinescu” Constanţa, primul liceu umanist, Liceul Tehnologic de Electrotehnică şi Telecomunicaţii Constanţa, Liceul Teoretic „Anghel Saligny” Cernavodă, Liceul cu Program Sportiv „Nicolae Rotaru”, Constanţa. De asemenea, am schimbat profilele şi numele unor licee: Liceul „Decebal”, Liceul „Traian”, Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu” Medgidia, Liceul Teoretic „Emil Racoviţă” Techirghiol.

Reporter: Pe lângă activitatea didactică aţi ales să faceţi şi politică. Cum caracterizaţi această trecere de la profesor la om politic şi ce a însemnat pentru dumneavoastră?

Andrei Gheorghe: În primul rând, am participat la întocmirea şi la promovarea statutului cadrelor didactice şi a noii legi a învăţământului. Printre puţinii membri ai comisiei doar trei au fost inspectori generali sau de specialitate restul nu cunoşteau în profunzime problemele învăţământului. În acest caz, m-am simţit dator să mă implic. Am ajuns deputat în urma alegerilor din 1996 unde am fost determinat de foştii mei elevi şi studenţi care mi-au zis că trebuie să mă implic măcar în probleme de învăţământ. E foarte trist că acum în comisiile parlamentare care promovează legi ar trebui să fie cei mai competenţi oameni ori lucrurile se întâmplă aproape invers. De exemplu, am propus ca profesorii foarte buni din mediul rural să fie altfel plătiţi şi, de asemenea, periodic profesorii să fie reevaluaţi ceea ce nu s-a concretizat.

Reporter: Domnule profesor, sunteţi un model pentru mulţi profesori de matematică. Ne puteţi spune care au fost modelele dvs.?

Andrei Gheorghe: Am avut multe modele de profesori la matematică. La facultate i-am avut pe Grigore Moisil, Caius Iacob, Gheorghe Vrânceanu, Gheorghe Mihoc, Nicolae Dinculeanu, Solomon Marcus ş.a.

Reporter: Ce sfaturi le-aţi da tinerilor dascăli sau celor care se pregătesc să urmeze o carieră în domeniul învăţământului?

Andrei Gheorghe: Pasiune, muncă şi ambiţie altfel nu se poate face. Dacă alegi o meserie care nu-ţi place mai bine să nu o alegi. De asemenea, un profesor trebuie să înveţe tot timpul chiar şi după pensionare.

N.B: Mulţumim profesorului de matematică, Andrei Gheorghe, pentru interviul acordat.

[scrollGallery id=51]