Interviu cu profesorul de educaţie fizică şi sport Muşat Radu Soare

11.09.2013

Pentru a vedea înregistrarea video accesaţi link-ul:

http://www.youtube.com/watch?v=DH1K6VkKeOM

Profesorul de educaţie fizică şi sport, Muşat Radu Soare, s-a născut pe 24 august 1942, în localitatea Plopeni, judeţul Constanţa. A absolvit Institutul de Cultură Fizică, Bucureşti 1964, şi în acelaşi an, a fost repartizat la Liceul Năvodari, iar în septembrie 1966 a fost transferat la cerere la Liceul „Economic” din Constanţa. Gradele didactice le-a obţinut în următorii ani: în anul 1967- definitivatul, în anul 1972- gradul al II-lea şi în anul 1980 – gradul I. Între 1966-1969, a lucrat, cu jumătate de normă, la Clubul Sportiv „Farul” din Constanţa, secţie gimnastică-fete. În 1974, a fost numit director adjunct la Clubul Sportiv Şcolar Nr. 2 Constanţa, urmând ca în 1980 să fie transferat la cerere la Şcoala Nr. 35 din Constanţa. În anul 1988, din cauza reducerii activităţii, a fost transferat la Şcoala Nr. 29 din Constanţa. În acelaşi an, a primit titlul de Profesor Evidenţiat din partea Ministerul Educaţiei şi Învăţământului, în cadrul Ordonanţei 7610. În perioada 1990-1999, a deţinut funcţia de director adjunct la Şcoala Nr. 29 din Constanţa, desfăşurând o intensă activitate metodică şi administrativă, iar între 1999-2005, data pensionării, a fost desemnat Şef de catedră. În 1992, a îndrumat practica pedagogică a studenţilor din anul al III-lea al IEFS Constanţa. În 2006 a primit premiul „Emilia Nicodin” pentru lecţie deschisă filmată în cadrul activităţii didactice metodice.

Reporter: Viaţa dumneavoastră a fost indisolubil legată de sport. Ce v-a determinat să deveniţi profesor de educaţie fizică şi sport?

Muşat Radu Soare: Nu m-am gândit niciodată că o să trebuiască să învăţ pe alţii. Îmi plăcea să lucrez eu, personal din toate sporturile câte ceva. Aşezat în faţa copiilor a trebuit să îmi selecţionez mijloacele, metodele prin care să-i pot face şi pe ei să înveţe mai uşor mişcările propuse. Încă de la începuturi am avut grijă de toţi copiii. De regulă, la disciplina educaţie fizică şi sport, cei mai dotaţi sunt cei daţi la o parte ori uitaţi, tocmai de aceea, mi-am îndreptat atenţia către aceşti elevi formând grupuri de lucru care aveau program diferenţiat, în aşa fel încât, toţi copiii să ajungă să-şi formeze deprinderile puse în lucru. Cele mai mari premii pentru mine au fost mărturisirile unor copii care nu au crezut niciodată că sunt în stare să execute asemenea mişcări. Am fost fericit că i-am făcut să descopere în ei capacităţi de care nu se credeau în stare.

Reporter: Dacă aţi fi din nou la început de drum şi aţi avea 18-19 ani, aţi lua exact aceleaşi decizii de până acum? Aţi alege să fiţi tot profesor de educaţie fizică şi sport?

Muşat Radu Soare: Poate că da, doar că viaţa actuală se desfăşoară după alţi parametri.

Reporter: Când v-aţi început cariera didactică?

Muşat Radu Soare: În anul 1964, în octombrie, prin repartiţie ministerială, am început activitatea didactică în Năvodari. Baza materială şi sfaturile inspectorului de specialitate de atunci m-au ajutat să mă înscriu pe un drum fericit în ceea ce priveşte activitatea la catedră. Am realizat acolo o serie de activităţi extraşcolare bine apreciate, cum ar fi o echipă de atletism şi o trupă de dansuri populare dobrogene. În 1966, la cerere, m-am transferat la Liceul „Economic” din Constanţa, nou înfiinţat. Aici am avut o activitate fructuoasă, în scurt timp, devenind candidat pe locul I, la municipiu şi judeţ, la handbal băieţi şi fete. Totodată, participând la tot felul de activităţi sportive propuse de Inspectoratul Şcolar Judeţean Constanţa, am primit din partea unităţii şcolare o diplomă pentru cea mai bună activitate sportivă de masă. Între 1966-1969, am lucrat cu jumătate de normă, la Clubul Sportiv „Farul” din Constanţa, secţie gimnastică – fete. Aici am obţinut locul al III-lea pe ţară, la echipa de fete, iar 2-3 sportive au fost chemate, mai departe, la Lotul Naţional.

În 1974, am fost numit director adjunct la Clubul Sportiv Şcolar Nr. 2 din Constanţa. Întrucât Clubul nu avea secţie pe specializarea mea, la înţelegere cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Constanţa, mi-am efectuat obligaţia de catedră tot la Liceul „Economic”. Iniţial, în Clubul Sportiv Şcolar Nr. 2, am avut sarcini, în domeniul metodic, pentru ca mai târziu, în 1976, prin plecarea directorului Patrichi Gigel în Maroc, să răspund de întreaga activitate a şcolii. Au fost ani de muncă, dar şi de satisfacţie profesională. În acest sens, am inaugurat un cămin de 216 locuri destinat sportivilor noştri de performanţă, de altfel, unicul în ţară cu destinaţie Clubul Sportiv Şcolar. De asemenea, cu ajutorul Inspectoratului Şcolar Judeţean Constanţa am făcut unele ameliorări de spaţii îmbunătăţind condiţiile de viaţă ale sportivilor căminişti. Graţie bunei selecţii de cadre didactice realizată de directorul Patrichi Gigel, la demararea activităţii Clubului, ani la rând, CSS Nr.2 s-a înscris printre cele mai bune cluburi sportive din ţară, prin rezultatele de excepţie obţinute la toate secţiile pe ramuri de sport.

În anul 1980, la cerere, am trecut în reţeaua şcolară şi am ocupat post la Şcoala Nr. 35 din Tomis Nord, în apropierea casei. Şi această şcoală, din păcate, nu avea sală de sport. Cu toate acestea, aici, am desfăşurat o bogată activitate sportivă de masă organizând concursuri atletice în parcul Tăbăcăriei şi întreceri la handbal băieţi şi fete, în curtea şcolii. Tot, în perioada aceasta, am început să lucrez şi baschet, evidenţiindu-se echipe de fete. Pentru întreaga activitate depusă, şi ca metodist al Inspectoratului Şcolar Judeţean Constanţa, am primit în 1988, titlul de „Profesor Evidenţiat” acordat de Ministerul Educaţiei şi Învăţământului. În 1988, prin reducerea de activitate, m-am transferat la Şcoala Gimnazială Nr. 29 unde am avut pentru prima dată sală de educaţie fizică şi sport.

Reporter: Cum aţi ajuns să predaţi la Şcoala Gimnazială Nr.29 „Mihai Viteazu” din Constanţa? O parte din profesorii de educaţie fizică şi sport identifică Şcoala Gimnazială Nr.29 „Mihai Viteazu” cu profesorul Muşat Radu Soare. Dumneavoastră vă identificaţi cu această şcoală sau cu disciplina pe care aţi predat-o?

Muşat Radu Soare: Stimulat de baza materială am făcut tot felul de experimente, mai ales în domeniul organizării exersării în aşa fel încât să cresc şi interesul copiilor şi densitatea motrică în educaţia fizică. Dintodeauna am fost preocupat de abordarea diferenţiată formând, astfel, grupe valorice aproape în fiecare oră, aşa încât fiecare copil s-a putut bucura de o atenţie deosebită pentru realizarea programului impus. Am premiat întotdeauna pe copiii receptivi şi dornici să-şi însuşească programul propus. Cu toate că lucrasem mai mult handbal, tradiţia şcolii şi baza materială (şase panouri de baschet în interiorul sălii de sport şi şase panouri pe terenul de sport) m-au determinat să insist pe jocul de baschet. După câţiva ani de lucru şi de perfecţionare a unei strategii proprii şcolii, am început să obţinem rezultate bune şi foarte bune în competiţiile şcolare la baschet ajungând să ne calificăm de trei ori la faza pe ţară, de două ori ocupând locul V din opt echipe şi o dată neparticipând, nu din vina noastră. În paralel, şcoala a cunoscut o efervescentă activitate sportivă de masă în care au fost cuprinşi toţi elevii începând din clasa a II-a, sub conducerea mea. Am găsit mijloace să premiem peste 250 de copii, în fiecare an, la această activitate. Sunt bucuros că o serie de copii au îmbrăţişat meseria, chiar şi de la Liceul „Economic” am avut absolvenţi care au ales să-şi continue studiile la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport.

Reporter: Tot la Şcoala Gimnazială Nr.29, în perioada 1990-1999, aţi ocupat funcţia de director adjunct. Cum caracterizaţi această perioadă?

Muşat Radu Soare: A reprezentat atât o perioadă dificilă, cât şi una frumoasă. Şcoala Nr. 29 „Mihai Viteazu” din Constanţa care a avut dintotdeauna o anumită „ţinută” a continuat să desfăşoare o activitate didactică deosebită şi unanim recunoscută. O serie de cadre didactice din şcoală au fost solicitate de Inspectoratul Şcolar Judeţean Constanţa de a face propuneri pentru noile programe impuse de reforme. Toate brigăzile ministeriale care ne-au vizitat, la acea vreme, au avut numai cuvinte de laudă la adresa activităţilor urmărite în Şcoala Nr.29. La nivelul învăţătoarelor s-a produs un schimb de generaţii aproape în grup, eşalonul tânăr arătând disponibilitate la nou şi valoare. În şcoală, m-am preocupat de activitatea metodică a claselor I-IV. A fost o perioadă foarte bună pentru că am iniţiat şi foarte multe competiţii sportive. Eram tot timpul prezent la şcoală şi mă implicam în toate activităţile care necesitau prezenţa unui director.

Reporter: Mai târziu, în perioada 1999-2005, aţi fost desemnat şef de catedră la Şcoala Nr.  29. Ce a însemnat pentru dumneavoastră să fiţi şef de catedră?

Muşat Radu Soare: A fost o experienţă nouă şi utilă pentru că, de data aceasta, catedra era formată din educaţie fizică, muzică şi desen. Am găsit noi căi de realizare a interdisciplinarităţii. Am colaborat cu desenul să ne facă diplome, grafice, panouri pentru popularizarea rezultatelor. Cu muzica ne-a sprijinit domnul profesor  Niculescu Paul, în realizarea unor dansuri sportive gen rap, în cadrul spectacolelor în care mă implicam. Tot ceea ce se întâmpla atunci era fascinant pentru mine şi pentru elevii mei.

Reporter: O perioadă bună de timp din 1973 şi până în 2005 aţi fost metodist al Inspectoratului Şcolar Judeţean Constanţa? Cât de mult a contribuit acest lucru în cariera dumneavostră didactică?

Muşat Radu Soare: În primul rând, am învăţat să privesc, să discern şi să formulez o serie de sugestii utile celui inspectat. Totdeauna am ţinut mult să clarific împreună cu candidatul o serie de aspecte ale lucrului cu copiii care să-l ajute pe cel inspectat să înţeleagă cât mai bine, cum ar fi unele lipsuri şi căile prin care îşi poate remedia activitatea. Totdeauna am găsit şi părţi bune pe care le-am evidenţiat sporindu-i astfel candidatului încrederea în posibilităţile proprii. La solicitarea ISJ, am participat şi la organizarea concursului pentru ocuparea posturilor vacante. În anul 1996, am fost moderator împreună cu profesorul Badea Petre la „Colocviile didactice constănţene”.

Reporter: Puteţi să ne vorbiţi despre o experienţă pozitivă şi un moment dificil din cariera dumneavoastră de profesor?

Muşat Radu Soare: Pozitive au fost multe, în primul rând reuşitele unor copii în realizarea unor deprinderi motrice cărora li se păreau inabordabile. Momente dificile au apărut, după cum e şi firesc, în educaţie fizică puţine şi numesc aici accidentele. Nu au fost accidente de proporţii dar o entorsă, o căzătură nefericită au existat cu toate măsurile de precauţie pe care le-am luat. Necazul a fost cu atât mai mare cu cât preocuparea mea în eliminarea surselor de accident a fost una permanentă.

Reporter: De-a lungul anilor v-au trecut prin mână numeroase generaţii de elevi. Puteţi să ne daţi câteva nume cu care vă mândriţi că le-aţi fost profesor?

Muşat Radu Soare: Mi-e greu să dau nume dar pot spune că am avut câteva fete şi băieţi care au îmbrăţişat cariera de profesor de educaţie fizică şi sport. De asemenea, mi-au fost elevi şi o serie de sportivi din diferite ramuri sportive.

Reporter: Cunoaştem faptul că, în activitatea dvs didactică, aţi colaborat şi cu Institutul de Educaţie Fizică şi Sport. Ce ne puteţi spune despre acest lucru?

Muşat Radu Soare: Ani de zile am colaborat cu Institutul la activitatea aceasta şi sper ca studenţii care au vrut să înveţe ceva să fi găsit în sfaturile mele ce era mai bun. A fost, în acelaşi timp, o provocare la autoperfecţionare şi a fost şi o dezamăgire întâlnind o serie de tineri neserioşi sau debusolaţi care, în niciun caz, nu ar fi trebuit să urmeze această cale. În mare, activitatea comună cu cadrele didactice de la Institut m-a ajutat să-mi cristalizez nişte idei în legătură cu noile direcţii ale şcolii.

Reporter: Există vreun concurs sau vreo competiţie sportivă şcolară la care să nu fi participat alături de elevii dvs?

Muşat Radu Soare: Ca să ai rezultate bune şi chiar foarte bune îţi trebuie multă muncă şi răbdare. Şi aşa cum am zis înainte îmi făcusem deja un sistem. Luam elevi de clasa a IV-a pe care îi iniţiam şi pe care îi mai chemam şi în vacanţă fără obligativitate doar  pe cei care erau în oraş. Începând din clasa a V-a făceam pregătire cu elevii cel puţin o dată pe săptămână împreună cu cei de clasa a VI-a, iar cei de clasa a VI-a participau şi la antrenamentul celor mari. Rezultatele nu s-au lăsat aşteptate. Ani de zile am câştigat la municipiu, la fete mai ales, la competiţia judeţeană şi la trei competiţii zonale ajungând la finala pe ţară. Cupa Consiliului Judeţean, de la înfiinţare, primele trei ediţii le-am câştigat noi. La băieţi am câştigat Cupa, în 2010, când am activat benevol. O competiţie la care am avut speranţe mari în calificarea la finala pe ţară s-a terminat cu ocuparea locului al II-lea întrucât în meciul direct cu Tulcea, arbitrii toţi din Tulcea au decis jocul după bunul plac. Echipa putea câştiga în anul acela titlul naţional. Am regretat enorm ratarea participării la finală întrucât echipa avea alură de campioană naţională. Începând cu anul 2003, echipa de baschet fete a câştigat invariabil locul I.

Reporter: Gimnastica şi baschetul ce reprezintă pentru dumneavoastră?

Muşat Radu Soare: Gimnastica a reprezentat sportul care m-a ajutat să ajut profesori de educaţie fizică, iar baschetul mi-a arătat că pot să fac şi altceva în afară de gimnastică ca, de altfel, şi handbalul cu ani de zile în urmă.

Reporter: În baza căror criterii obişnuiaţi să vă selectaţi elevii pentru concursurile sportive?

Muşat Radu Soare: În primul rând după ceea ce arătau ei în orele de educaţie fizică şi sport dar şi după calităţile moral-volitive.

Reporter: Cum credeţi că ar trebui abordată ora de educaţie fizică în contextul actual? O altă formă, o altă programă, un număr suplimentar de ore?

Muşat Radu Soare: Aş fi pentru un număr suplimentar de ore. Întrucât foarte mulţi copii sunt amotrici, adinamici sau obezi, ar trebui lucrat chiar foarte mult analitic găsind mijloace atractive. Din nou revin la organizarea exersării care poate ajuta foarte mult la îmbogăţirea bagajului motric care însă, nu trebuie să devină plictisitoare sau şablonizată. La clasele mici să se insiste pe executarea foarte corectă a exerciţiilor pentru formarea unei ţinute corecte, să se acţioneze pentru dezvoltarea controlului segmentar periferic a lateralităţii a echilibrului şi a orientării spaţiale. Să se insiste pe formarea aşa-ziselor deprinderi motrice de bază (ele acum trebuiesc învăţate). Să se insiste pe dezvoltarea unui bagaj motric cât mai variat folosindu-se parcursurile aplicative corect gândite metodic în funcţie de scopul urmărit. La liceu să se acorde o atenţie deosebită pentru continuarea dezvoltării calităţilor motrice.

Reporter: În ceea ce priveşte relaţia profesor-elev, ce ne-aţi putea spune în privinţa generaţiilor actuale? Observaţi schimbări radicale din punctul de vedere al mentalităţii şi  disciplinei?

Muşat Radu Soare: Relaţia trebuie să se bazeze pe spiritul de colaborare în care profesorul să aibă rolul conducător al activităţii. Elevii trebuie convinşi, din aproape în aproape, ca această activitate să se poată desfăşura în siguranţă numai cu o foarte bună organizare şi disciplină a exersării. Sunt convins că se poate face cu puţin efort.

Reporter: Plecând de la premisa că sunteţi un model pentru mulţi profesori de educaţie fizică, ne puteţi spune care a fost modelul dvs?

Muşat Radu Soare: E adevărat că am avut un model pe care l-am văzut la câteva ore de sport. Se chema profesorul Tibacu de la Bucureşti care era un mare profesor şi un mare regizor. Copil fiind am asistat la orele profesorului Ion Ciocan, fost profesor la Liceul „Mircea cel Bătrân” care îşi desfăşura activitatea concomitent cu clasa în care eram eu, în sala de educaţie fizică a Liceului „Mihai Eminescu” (unde şi Liceul „Mircea cel Bătrân” şi-a desfăşurat activitatea până în 1958).

Reporter: Cu ce distincţii aţi fost onorat de-a lungul timpului?

Muşat Radu Soare: În 1988 am primit titlul de „Profesor Evidenţiat” din partea Ministerului Educaţiei şi Învăţământului, iar în 2006 am primit premiul „Emilia Nicodin” pentru lecţie deschisă filmată în cadrul activităţii didactice metodice. În 2007, la bilanţul activităţii sportive a judeţului Constanţa pentru anul 2006, Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret Constanţa a premiat o serie de profesori printre care şi pe mine.

Reporter: După atâţia ani dedicaţi sportului şi educaţiei fizice cum faceţi faţă statutului de pensionar. Mai practicaţi activităţi fizice?

Muşat Radu Soare: Da, fac cu plăcere, în primul rând mersul pe jos de la 5 km. în sus zilnic şi alte exerciţii care nu îmi provoacă dureri în coloană.

Reporter: Ce le-aţi sugera profesorilor de educaţie fizică din noua generaţie?

Muşat Radu Soare: Le-aş sugera să ştie cât mai multe despre posibilităţile copiilor cu care lucrează şi, de aici, să-şi construiască cu grijă, pe viitor, modalităţile şi strategiile de acţionare.

N.B: Mulţumim profesorului de educaţie fizică şi sport, Muşat Radu Soare, pentru interviul acordat.

[scrollGallery id=34]